Starea mea de azi?
Aici:
Vama-Cantec de gasit
♫
0
L:”Haidee aici!Sa te tin in brate.”
A:”De ce?”
L:”Pentru ca imi place.”
A:”De ce?”
L:”Pentru ca simt ca si cum te protejez.”
A:”De ce?”
L:”De orice.”
♥
Cu totii iubim noaptea.
Ori din cauza somnului,ori minunile pe care le facem pana dimineata.
Cea mai grozava senzatie pe care mi-o va putea darui vreodata noaptea este sa stau treaza alaturi de el.
In fiecare noapte din viitor.
Senzatia ma umple pe interior atunci cand ma uit la el si doarme ca un copil cuminte si la locul lui.
Impreuna in acelasi pat,impartind aceleasi stari,ascultand aceeasi muzica difuzata de postul nostru de radio preferat.
Toata vacanta noastra a fost o miscare lenesa a doua fiinte intrupate in aceeasi persoana.
Emanam atata caldura si iubire incat ii sufocam pe cei din jurul nostru.
Niciodata nu am mai simtit atat de multa daruire si dragoste si renuntare la sine ca sa ne multumim unul pe celalalt.
Noaptea mereu a fost acolo pentru noi tinandu-ne de urat.
Intotdeauna ai ce sa faci noaptea.
Mai faci o excursie neprevazuta,o actiune spontana.
Sau pur si simplu ne trezim din somnul adanc si vrem doar sa stam imbratisati sa vorbim.
Miere pentru sufletul meu.
Noapte,ce-mi faci?
Esti perversa,esti romantica,esti tot ce am nevoie.
♥
„Fericirea se defineste ca realizarea tuturor lucrurilor sa fie facuta cu placere.”
-Anonimus
Dragul meu D.
♦
Azi nu am curaj sa scriu.
Sau poate mai incolo.
Oamenii care m-au mai citit sunt obisnuiti cu stilul meu de a scrie,asa ca…
Va las cu o melodie?:D
♥
A trecut aproape un an de cand nu am mai scris si am uitat de blogul meu drag.
Sper ca de data asta sa ma tin mult mai mult decat imi permite un caiet cu tot ce simt si sa il expun aici atat de sec si fara retusuri.
Am uitat cat de mult iubeam sa scriu si sa impartasesc sentimentele mele cu cei din jurul meu.
Imi va fi foarte greu sa imi revin si sa va fac sa ma cititi din nou.Cred ca merita.
Nu voi mai avea acelasi aer de pana acum,cred.Simt ca s-a facut o schimbare,am mai impartasit pareri cu unii,cu altii.Si scrisul meu s-a maturizat.Cel putin,asa zic oamenii care m-au citit in aceasta perioada de absenta.
Mi-a fost dor.Tare dor.
Sper sa regasiti o persoana mai dulceaga si mai optimista cu timpul.
Nu mai puteam astepta sa vad tot felul de scrieri anoste.
Ceva striga in mine.
Pofta scrisului.
Gata.M-am hotarat.Revin.
<3.
Mă tot gândesc.
Voi trece mai departe.
Voi încerca să revin la cum eram înainte.
Te voi uita aşa cum ai facut-o şi tu.
Voi privi înainte şi voi spera la mai bine în orice moment.
Voi încerca să trec peste toate amintirile care mă tot leagă de tine.
Sau cel puţin,mă legau.
Va fi ca şi cum nu te-am cunoscut niciodată.
Cred că asta îţi doreşti acum cel mai mult.
Voi uita de tine.
Îţi voi şterge numărul atât din telefon,cât şi din memorie.
Doar ca să nu te mai deranjez.
Să nu îţi mai deranjez viaţa,să nu mă mai îmbârlig în ea.
Meriţi să fii fericit cu Ea.
Meriţi din plin.
Dar…uite.Stau aici,pe banca asta.
Şi tot mă gândesc la tine şi defectele tale.
Dar termin imediat.
M-am săturat de starea asta.
Semafor roşu.
Aici pun STOP.
Mi-a ajuns.
Te urăsc.
.
♥
(Partea a IIa)
De ce ni se întâmplă asta chiar nouă?
De ce?
Din cauza laşităţii mele,din cauza orgoliului meu,din cauza temerilor mele?
Mi-a fost teamă să iubesc din nou,dar se pare că de ce m-am temut mai mult nu am scăpat.
Mai ştii,mai ştii,mai ştii?
Trandafirul pe care mi l-ai dat în pub?
L-am păstrat,dar nu ştiu de ce.
Atunci când am lăsat o masă plină cu gura căscată când te sărutasem.
Oooo,da.
Mai ştii?Primul sărut?
În baia fetelor din pub.
Când te-am luat de mână şi te-am condus până acolo.
Cum am închis uşa.
Cum te-am sărutat.
Chiar când cânta O.
Trădare.
Prima noastră noapte dormită împreună într-un pat străin.
Cum am adormit îmbrăţişaţi.
Încă îmi este întipărit în minte zâmbetul tău somnoros dintr-o sâmbătă dimineaţă.
Cum ţi se îmbinau perfect ochii,tenul,părul şi buzele în atmosfera din dimineaţa aceea.
Dimineaţa când ai renunţat la prietenii tăi pentru mine.
„Daarrr maii staiii.”
Şi ai rămas ca şi în multe alte dăţi.
De ce trebuie să realizez tocmai acum că ne iubim?
Vreau să mă opreşti din mers,să mă prinzi în braţe numai cum tu ştii să o faci şi să îmi tai răsuflarea.
Şă mă săruţi în faţa invidioaselor.
Ce copilă sunt.
Încă mai sper.
Ce drăguţ.
Ştiu că nu vrei să o faci să sufere.
Aşa ai fost mereu,un compătimitor.
Dar şi pe mine mă faci să simt acelaşi lucru pe care l-ar simţi ea.
Haide!Trezeşte-te şi iubeşte-mă din nou.
Promit că de data asta nu te voi mai dezamăgi şi nu voi mai asculta ce spune lumea.
Nu mă înlocui.
Ce spun eu aici?
Deja ai făcut-o.
Prostuţul meu.Puiul meu.Iubirea mea.
Ştii ce?Fă-mi o favoare.
Iubeşte-mă.
Cut these strings and come with me.
Vino.Să evadăm.
M-am săturat de monotonie.
M-am săturat de rutină.
Haide.
Să dăm frâu liber imaginaţiei.
„A cules din oraş toate florile
Ca să-ţi arate cât mai bine sentimentele.”
Florile de la Paiu.Brebenei?Lăcrămioare?
Nici până acum nu am aflat.
„Andreea,nu contează cât de tare l-ai minţit
Sau firele de păr pe care tu i le-ai albit.”
Cât am putut să te tachinez în ultimele 4 luni de când te cunosc…
Cred că te-ai săturat de mine.
Dar eu încă nu m-am săturat de tine.
Tachinează-mă numai cum tu ştii să o faci.
Drăgăneşte-mă numai cum tu ştii.
Alintă-mă numai cum tu mă poţi alinta.
Îmbrăţişează-mă cum numai doar pe mine mă îmbrăţişezi şi sărută-mă de parcă ar fi ultima oară.
Ia-mă în braţe şi să ne lăsăm păcatele deoparte.
Ia-mă,ţintuieşte-mă de un perete şi sărută-mă chiar dacă mai am multe să-ţi spun.
Închide-mi gura cu gura ta.
Atinge-mi mâinile cu mâinile tale.
Fă-mă din nou a ta,fos-mu.
Fă-mă să tremur de nerăbdare la gândul că te voi vedea.
Fă-mă să rabd.
Fă-mă să cuget.
Fă-mă să tac.
Upgradează-mi sărutul numai cum tu ştii s-o faci.
Şi eu ce voi face pentru toate astea?
Îţi voi arăta ce este iubirea.
Îţi voi şterge orice urmă de tristeţe din privire numai cum ştiu eu s-o fac.
Îţi voi alina durerea.
Îţi voi fi alături mereu cum îţi sunt şi acum defapt.
Te voi învăţa să iubeşti în noi standarde.
Dar tu unde eşti?Să aud?
În braţele alteia.
Fos-mu,ai dispărut.
„I need you to stop
Because I want you ,baby.”
Opreşte-te chiar acum.
Întoarce-te la mine.
Trebuie să te opreşti acum.
Am nevoie de tine chiar acum,în acest moment şi în momentele viitoare.
Vine ploaia şi cu ea…pleci tu.
Dar mai stai.
Stai lângă mine.
Nu vreau să te pierd chiar acum.
Vino şi aşteaptă-mă după cursurile mele.
Vreau să te văd în seara aceasta mirifică.
Haide să fugim!
Să fugim ca doi copii prin ploaie.
Să ne udăm până la piele şi să nu ne mai pese.
Să ne lăsăm telefoanele acasă şi să fugim de lumea întreagă.
Să ne ascundem dupa umbre şi să ne contopim cu sufletul ploii.
Să-i dăm drumul iubirii şi să vedem dacă se mai întoarce la noi.
Doi urâţi într-o lume şi mai urâtă.
Să luăm decizii imbatabile şi totuşi să le găsim soluţii eficiente de a le combate.
Să detronăm ura şi să încoronăm iubirea.
Să împărţim stropii de ploaie între noi doi.
Să…iubim.
Ce spui?
Vii cu mine sau eşti prea legat de problemele tale cotidiene?
Îndrăzneşti să ţii pasul cu nebunia mea?
Dă-i drumul.
Omoară-mă cu indiferenţă.
Distruge-mă până la ultima suflare şi aruncă-mă ca pe un gunoi.
Fă asta repede ca să nu doară aşa de tare.
Dar totuşi mă doare.
Indiferenţa ta mă străpunge şi mă schilodeşte.
Mă lasă fără vlagă.
Cu o forţă inimaginabilă.
Şi totuşi plouă.
Şi m-am săturat să lupt.
Caută-mă.
[Post Scriptum:Te iubesc.]
¤The End¤
♥
Cam aşa ceva văd în fiecare dimineaţă pe geam.
ApyLovesHerLife . 